Nu aveam bani.
Nu aveam ajutor.
Nu aveam pe nimeni.
Sebastian simțea fiecare cuvânt ca pe o lovitură.
— De ce nu m-ai căutat?
Clara a râs amar.
— Te-am căutat.
A deschis un sertar.
A scos un dosar.
Scrisori.
E-mailuri.
Mesaje.
Zeci.
Toate fără răspuns.
Sebastian a început să răsfoiască.
Fața i s-a albit.
Mesajele nu ajunseseră niciodată la el.
Fuseseră interceptate de secretara personală a mamei lui.
La ordinul acesteia.
— Nu…
— Ba da.
Clara și-a șters o lacrimă.
— Mama ta a decis că eu și copiii mei nu existăm.
În acel moment s-a auzit o ușă deschizându-se.
Doi băieței au apărut în pragul dormitorului.
Somnoroși.
Ciufuliți.
— Mami?
Luca a observat primul musafirul.
— Cine este?
Clara a rămas nemișcată.
Sebastian nu putea respira.
