Și a înțeles că, prin propria aroganță, era pe punctul să piardă cel mai important lucru din viața ei.
După plecarea ei, Andrei s-a întors la masă.
A luat o farfurie curată.
Și-a turnat ciorbă.
Apoi încă una pentru Elena.
— Știi ceva?
— Ce?
— Cred că este cea mai bună ciorbă pe care am mâncat-o vreodată.
Elena a zâmbit printre lacrimi.
Pentru că în acea zi nu ciorba fusese importantă.
Ci faptul că cineva alesese să-i apere demnitatea.
Iar uneori, asta valorează mai mult decât orice avere din lume.
