Dar are ceva ce tu ai uitat de mult.
— Ce anume?
— Bunătate.
Liniștea s-a așternut peste încăpere.
El a mers la soția sa și i-a șters o lacrimă.
— Nimeni nu are voie să te umilească în casa asta.
Nimeni.
Nici măcar mama mea.
Doamna Rodica l-a privit șocată.
Nu se așteptase niciodată să fie contrazisă.
— Alegi o străină în locul mamei tale?
Andrei a clătinat din cap.
— Nu.
Aleg familia pe care mi-am construit-o.
Și aleg femeia care mi-a fost alături în fiecare zi.
Femeia care mă iubește fără să-mi numere banii.
Pentru prima dată, Doamna Rodica nu a mai găsit nimic de spus.
Și-a luat geanta.
S-a îndreptat spre ușă.
Înainte să plece, s-a întors o clipă.
Privirea i-a căzut asupra Elenei.
Apoi asupra fiului ei.
