Ar fi trebuit să-ți spun asta cu mult timp în urmă.
Tu nu ai dreptul să intri în casa noastră fără să bați la ușă.
Nu ai dreptul să o jignești pe soția mea.
Și nu ai dreptul să-mi spui unde am voie să plec în concediu.
Cristina a încercat să râdă.
— Îți întoarce nevasta împotriva propriei mame.
— Nu.
M-ai împins singură în punctul acesta.
Liniștea devenise apăsătoare.
Am rămas nemișcată.
Nu-mi venea să cred că îl auzeam, în sfârșit, spunând toate lucrurile pe care le așteptasem ani întregi.
Cristina și-a schimbat imediat tonul.
Ochii i s-au umplut de lacrimi.
— După tot ce am făcut pentru tine…
Asta merit?
— Îți sunt recunoscător pentru tot ce ai făcut când eram copil.
Dar recunoștința nu înseamnă să-mi controlezi viața.
Și nici să-mi umilești soția.
A făcut un pas spre ușă.
— De astăzi înainte, te rog să ne suni înainte să vii.
Și încă ceva…
