— Știi ceva?
— Ce?
— Acesta este primul concediu în care am simțit că sunt cu adevărat liber.
L-am privit zâmbind.
— Și eu.
Când ne-am întors acasă, Cristina ne-a sunat după câteva zile.
Nu și-a cerut scuze.
Dar a întrebat politicos dacă poate veni în vizită duminică.
Marc s-a uitat spre mine.
Am dat din cap.
— Sigur, mamă.
Dar vino după ce ne anunți.
Și fără scandal.
A fost prima dată când a acceptat fără să protesteze.
Poate nu se schimbase peste noapte.
Dar înțelesese un lucru important.
Fiul ei nu încetase să o iubească.
Doar învățase, în sfârșit, că o căsnicie nu poate exista fără limite.
Iar uneori, cel mai mare gest de iubire față de părinți nu este să le faci pe plac.
Ci să le spui, cu respect, când au mers prea departe.
