Soacra mea a venit cu o cutie de formulă de lapte praf pentru bebeluși atât de scumpă, încât soțul meu a spus că trebuie să-i mulțumim în genunchi. În aceeași noapte am desfăcut cutia și am vărsat tot conținutul în chiuvetă. Când Andrei m-a văzut, a spus că nu mă va ierta niciodată. Două zile mai târziu, după ce a deschis chiar el cutia rămasă, s-a făcut alb la față…

PARTEA A 2-A, continuarea povestii – Andrei a dormit în noaptea aceea pe canapea.

Eu am rămas lângă pătuțul băiețelului nostru.

Nu mă durea că se supărase pe mine.

Mă durea că nu mă crezuse.

Dimineața, după ce a plecat la serviciu, am pus cutia goală într-o pungă și m-am dus la farmacia de unde fusese cumpărată.

Farmacista a ridicat capacul.

A mirosit conținutul rămas pe margini.

S-a încruntat imediat.

— Doamnă… cine a desfăcut cutia?

— Nu știu.

Mi-a fost adusă cadou.

Femeia a rămas câteva secunde pe gânduri.

— Formula de lapte praf nu ar trebui să miroasă așa.

Și nici să aibă cocoloașe.

Dacă doriți, o trimitem la laborator.

Am semnat actele fără să stau pe gânduri.

Două zile mai târziu telefonul a sunat.

— Doamnă Maria…

Vocea farmacistei era mult mai gravă.