CONTINUAREA —. Pentru câteva clipe, nimeni n-a scos niciun cuvânt.
Până și Sofia și-a ridicat privirea din telefon.
Eliza l-a privit pe Oliver ca și cum n-ar fi înțeles ce auzise.
— Cum adică… nu?
Oliver s-a ridicat încet de la masă.
Pentru prima dată de când îl cunoșteam, nu și-a coborât privirea în fața mamei lui.
— Exact cum ai auzit.
Sofia nu se mută la noi.
Eliza a râs scurt.
— Dragul meu, cred că nu ai înțeles. Eu doar vă anunțam.
Nu vă întrebam.
Oliver a clătinat liniștit din cap.
— Tocmai asta este problema.
Toată viața ai hotărât pentru mine.
Ce școală să aleg.
Ce serviciu să accept.
Cu cine să-mi petrec timpul.
