Alina are un copil de crescut.
Avea nevoie de ele.
Am privit-o drept în ochi.
— Atunci anul acesta Alina poate să aibă nevoie și de sapă.
Exact în clipa aceea, cumnata mea a intrat pe poartă.
Cu o cafea în mână.
Și telefonul în cealaltă.
— Bună! Ce faceți?
Soacra s-a întors imediat spre ea.
— Alina, spune-i și tu ceva. Nu vrea să muncească.
Alina a râs.
— Păi… cine mai face conservele anul acesta?
M-am ridicat încet din șezlong.
Am închis cartea.
Și i-am răspuns calm.
— Persoana care o să le mănânce.
Zâmbetul i-a dispărut instantaneu.
În curte s-a făcut liniște.
Pentru prima dată după mulți ani, nimeni nu mai avea pe cine să comande.
M-am așezat din nou pe șezlong.
Mi-am pus ochelarii de soare.
Și am continuat să citesc.
După nici o oră, Adrian și-a sprijinit sapa de gard.
Era leoarcă de transpirație.
