— Nu mai pot…
Alina se plângea că o doare spatele.
Soacra bombănea că pământul era prea tare.
Am închis cartea și m-am apropiat de ei.
— Exact asta făceam și eu în fiecare weekend.
Doar că pe mine nimeni nu mă întreba dacă sunt obosită.
Mi-am strâns șezlongul.
L-am pus în portbagaj.
Și am plecat.
În anul acela mi-am făcut propria grădină, în curtea casei noastre.
Nu era mare.
Dar era suficientă pentru mine.
Am plantat roșii.
Ardei.
Castraveți.
Am făcut câteva zeci de borcane de zacuscă și murături.
Le-am așezat frumos în cămară.
Și, pentru prima dată, știam că vor rămâne acolo unde le era locul.
În decembrie, Adrian a venit în bucătărie.
Părea stânjenit.
