Apoi a zâmbit.
— Da. Pentru prima dată după foarte mulți ani, sunt bine.
Ignat i-a oferit brațul.
— Atunci cred că merităm o cafea.
Ea a acceptat.
Și în timp ce ieșeau împreună, Elena și-a amintit de ziua în care stătuse pe trotuar cu două valize și o inimă frântă.
Atunci crezuse că pierduse totul.
Dar uneori sfârșitul unei vieți este doar începutul alteia.
Iar poarta care se deschisese în acea zi ploioasă nu îi oferise doar un loc de muncă.
Îi oferise șansa de a se regăsi pe ea însăși.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.
