— Când am intrat în casă și nu v-am găsit… am crezut că v-am pierdut.
L-am privit câteva secunde.
— Eu m-am simțit pierdută în fiecare zi, iar tu nici măcar nu ai observat.
Și-a plecat capul.
— Ai dreptate.
În seara aceea am vorbit ore întregi.
Nu despre pescuit.
Nu despre concedii.
Ci despre familie.
I-am spus că nu voi mai accepta să duc singură toată povara.
Că fetele au nevoie de doi părinți, nu de o mamă epuizată și un tată care apare doar când îi este convenabil.
Radu nu s-a apărat.
A ascultat.
Din ziua aceea lucrurile s-au schimbat.
