— Nici să caut mâncare?
— Nu.
Băiatul și-a lipit fruntea de umărul ei.
Și a început să plângă în hohote.
Toți anii în care fusese nevoit să fie adult la șase ani ieșeau acum la suprafață.
Anii au trecut.
Rareș a început fotbalul.
Apoi ciclismul.
Andrei a crescut vesel și curios.
Casa s-a umplut de râsete.
De teme.
De desene lipite pe frigider.
Într-o zi, Ana s-a întâlnit întâmplător cu fostul ei soț, Sergiu.
El a rămas surprins când a văzut cei doi băieți.
— Sunt copiii tăi?
Ana a zâmbit.
