— Ai dispărut.
— Pentru că m-au arestat, a izbucnit ea. Aveam doar nouăsprezece ani. Am stat luni întregi în arest preventiv pentru o faptă pe care n-am comis-o. Când am ieșit… nu mai știa nimeni unde era copilul meu.
În jur s-a făcut liniște.
Directorul liceului, care asistase la toată scena, a făcut un pas înainte.
— Îmi amintesc perfect ziua aceea, a spus calm. Mihai a venit la propria absolvire cu un bebeluș în brațe. A doua zi a mers la poliție și la Protecția Copilului. S-au făcut anchete. S-a căutat mama copilului luni întregi. Nimeni nu a venit.
Tata a dat încet din cap.
— După aceea am obținut tutela legală. Nu am ascuns niciodată existența ta. Pur și simplu… nimeni nu te-a căutat.
Femeia și-a acoperit fața cu palmele.
— Te-am căutat ani întregi… dar dosarul dispăruse după reorganizarea instituțiilor. Mi s-a spus că nu mai există nicio urmă.
M-am uitat la tata.
— De ce nu mi-ai spus niciodată?
A zâmbit trist.
