Maria a vândut primele roade în târgul de duminică. Nu s-a îmbogățit. Dar a avut destul. Destul pentru mâncare. Destul pentru haine curate. Destul pentru ca fetele ei să nu se culce flămânde.
Anii au trecut.
Fetele au crescut. Au învățat carte. Au învățat că încăpățânarea, când vine din dragoste, nu e defect.
Iar pământul uitat de toți a devenit locul unde oamenii spuneau, în șoaptă:
— Acolo trăiește femeia care a scos apă din piatră seacă.
Maria nu s-a crezut niciodată un miracol.
Doar o mamă care a refuzat să renunțe.
Și, uneori, asta e suficient ca să schimbe o lume întreagă.
