Ci pentru că voia să fie iubită pentru cine era, nu pentru banii tatălui ei.
Victor scoase un dosar subțire și îl puse pe masă.
„Compania ta are credite restante de aproape 8 milioane de lei.”
Fața lui Andrei se schimbă instant.
„Cum… de unde știți asta?”
„Pentru că banca principală e a mea.”
Bianca făcu un pas înapoi.
Victor continuă calm:
„Clădirea în care ai biroul e a mea. Investitorii pe care îi aștepți luna viitoare? Tot partenerii mei.”
Andrei simți cum îi fuge pământul de sub picioare.
„Domnule Radu, cred că putem discuta…”
„Nu mai avem ce.”
Victor îl privi fix în ochi.
„Ai confundat bunătatea fiicei mele cu slăbiciunea.”
Elena oftă încet.
Pentru prima dată după mult timp, părea ușurată.
Andrei se apropie disperat de ea.
„Elena… eu nu știam…”
Ea îl opri ridicând ușor mâna.
„Exact. Nu știai nimic despre mine.”
Bianca încercă să spună ceva, dar Victor o privi atât de rece încât femeia tăcu imediat.
Telefonul lui Andrei începu să sune.
Apoi încă unul.
Și încă unul.
Mesaje.
Mailuri.
