Notificări.
Fața îi deveni albă.
Investitorii se retrăgeau.
Acțiunile companiei cădeau.
Contractele se anulau unul după altul.
În mai puțin de zece minute, tot imperiul lui începea să se prăbușească.
Andrei se uită disperat la Elena.
„Te rog… putem repara asta.”
Elena îl privi calm.
Dar de data asta în ochii ei nu mai era durere.
Doar liniște.
„Nu, Andrei. Unele lucruri, când se rup, rămân rupte.”
Victor îi deschise ușa fiicei sale.
Elena ieși prima din sală.
Ploaia se oprise.
Deasupra Bucureștiului începea să apară lumina caldă a apusului.
Pentru prima dată după doi ani, simțea că poate respira din nou.
Nu pentru că avea bani.
Nu pentru că tatăl ei era puternic.
Ci pentru că în sfârșit înțelesese ceva simplu:
Oamenii care te iubesc cu adevărat nu te fac niciodată să te simți mic.
