PARTEA 2 – CONTINUAREA… Am rămas cu privirea lipită de ecranul stins.
Nu-mi venea să cred.
De cealaltă parte a apelului rămăseseră colegii, șeful și clienții.
Mama mă privea liniștită.
— Ce ai făcut? am întrebat cu voce joasă.
— Te-am salvat. O femeie trebuie să aibă grijă de casă, nu să stea toată ziua la calculator.
În ușă a apărut Marius.
— Ingrid, acesta este serviciul Elenei. Din salariul ei plătim și rata apartamentului.
Mama a ridicat din umeri.
— Și înainte trăiau oamenii fără calculatoare.
Am reconectat laptopul, mi-am cerut scuze și am terminat prezentarea cu nodul în gât.
Dar în seara aceea am înțeles că nu mai pot continua așa.
I-am chemat pe toți în bucătărie.
— Mamă, trebuie să vorbim.
A înțeles imediat că urmează ceva serios.
— Dacă iar este vorba despre calculator…
— Nu. Este vorba despre familia mea.
I-am spus că o iubesc.
Că am adus-o la noi pentru că mi-a fost teamă să nu rămână singură.
Dar nu voi mai accepta să mă umilească în fața fetelor, să-mi întrerupă serviciul sau să-mi invadeze viața.
— Dacă vrem să locuim împreună, trebuie să existe respect. Dacă nu… te voi ajuta să te întorci acasă. Nu-mi voi pierde familia.
Mama a rămas fără cuvinte.
