Bărbatul s-a apropiat încet de pat.
Și-a lăsat palma pe umărul meu.
Apoi s-a aplecat și și-a privit fiul cu un zâmbet pe care nu-l voi uita niciodată.
— Bun venit pe lume, campionule…
L-a atins ușor pe obraz.
Abia după aceea s-a întors spre părinții mei.
În salon se făcuse o liniște apăsătoare.
Mama îl privea fără să scoată un cuvânt.
Tata părea că încearcă să înțeleagă dacă ceea ce vede este real.
— Dumneavoastră… a bâiguit el.
Bărbatul și-a întins mâna.
— Mă numesc Andrei Vale.
Tata i-a strâns mâna mecanic.
Îl recunoscuse.
Toată lumea din mediul de afaceri îi știa numele.
Mama și-a schimbat instant expresia.
Cu câteva clipe înainte îl numise pe băiețelul meu „copil fără tată”.
Acum încerca să zâmbească.
— Cred că a fost doar o neînțelegere…
Andrei a privit-o calm.
