Amânasem cursuri profesionale pe care voiam să le urmez.
Totul pentru că, la finalul fiecărei luni, o mare parte din salariul meu dispărea.
Iar eu mă convinsesem că asta înseamnă să fii un fiu bun.
Bunicul s-a întors spre tata.
— Câți bani a plătit Andrei în ultimii șase ani?
Tata nu a răspuns.
— Eu am făcut calculul — a continuat bunicul. — Aproape 290.000 de lei.
Toți au rămas fără cuvinte.
Chiar și eu.
Nu mă gândisem niciodată la suma totală.
Mama a început să plângă.
— Nu am vrut să fie așa.
— Dar așa a fost — a spus bunicul.
Liniștea a devenit apăsătoare.
După câteva momente, bunica a vorbit pentru prima dată.
— Andrei, dacă mâine ai pleca, unde te-ai muta?
Am clipit surprins.
— Nu știu.
— Eu știu — a spus bunicul.
Toți s-au uitat la el.
— În apartamentul meu.
Tata s-a încruntat.
— Cum adică?
— Apartamentul pe care îl închiriez în centru. Contractul expiră luna viitoare.
— Tată…
— Nu am terminat.
