Când am ajuns acasă și mi-am găsit soacra pe hol, cu trei valize pregătite de mutare, am înțeles că depășise orice limită. Dar ceea ce mi-a spus în secunda următoare m-a făcut să-i răspund fără să clipesc: „Ai cheltuit toți banii pe fiul tău, iar acum crezi că poți locui în apartamentul meu?”

Așteptam să înțeleagă.

Să vadă absurdul situației.

Dar el o ținea în brațe pe mama lui, nu pe mine.

— Alegi? l-am întrebat liniștită.

— Da.

Mama rămâne.

Am zâmbit amar.

— Atunci și eu am ales.

M-am dus în dormitor, am scos mapa cu actele apartamentului și am revenit.

Am pus-o pe masă.

— Într-o săptămână depun actele de divorț.

Și vreau să părăsiți amândoi apartamentul.

Victoria a izbucnit.

— Nu poți să faci asta!

— Ba da.

Pentru că locuința este pe numele meu.

Iar eu am terminat să mai fiu personajul secundar în propria mea viață.

Divorțul s-a încheiat fără scandal.