Cu asistenta care venea periodic acasă.
Cu preotul.
Cu poștașul.
Toți spuneau același lucru.
Ana fusese acolo în fiecare zi.
Sandu nu fusese aproape niciodată.
—
În dimineața procesului, sala era aproape plină.
Unii veniseră din curiozitate.
Alții sperau să vadă un scandal.
Sandu stătea în primul rând și zâmbea încrezător.
Când m-a observat lângă Ana, a râs batjocoritor.
— Ai venit și tu? Crezi că toga te ajută și aici?
M-am apropiat încet de el.
— Astăzi nu sunt judecător.
— Atunci ce ești?
L-am privit drept în ochi.
— Fratele femeii pe care ai hotărât s-o distrugi.
Zâmbetul i s-a șters pentru o clipă.
—
Procesul a început.
