Alina a mai încercat:
— Și mă lași aici? În drum?
— Te las în fața adevărului.
A ridicat cheile.
A încuiat mașina.
A luat-o pe mama lui de umeri.
Și, sub ochii tuturor, a intrat cu ea înapoi în curte.
Poarta grea s-a închis.
Sunetul acela de lemn vechi trântit a părut mai puternic decât orice strigăt.
Dincolo de poartă, în curte, Radu a așezat-o pe mama lui pe bancă.
I-a șters lacrimile.
— Azi nu plec nicăieri.
Tanti Maria îl privea de parcă nu îndrăznea să creadă.
— Pierzi feribotul…
— Lasă-l să plece.
Și a zâmbit.
Pentru prima dată.
Au stat acolo ore întregi.
Au băut cafea.
Au mâncat cozonac rămas de la Paște.
