Au vorbit.
Despre tatăl lui.
Despre copilărie.
Despre anii pierduți.
Iar spre seară, Radu a luat telefonul.
Și a sunat un coleg din Germania.
A amânat plecarea.
Apoi încă una.
Iar în lunile care au urmat, și-a schimbat viața mai mult decât crezuse posibil.
A redus munca din străinătate.
A început să vină mai des.
A reparat casa mamei.
A pus acoperiș nou.
A refăcut gardul.
A stat.
Nu doar a trimis bani.
A stat.
Cât despre Alina…
Povestea lor n-a mai fost niciodată aceeași.
Fiindcă unele cuvinte rostite la nervi se pot ierta.
Dar disprețul față de rădăcinile unui om lasă alt fel de ruptură.
Iar Radu înțelesese ceva ce mulți pricep prea târziu.
Luxul nu ține loc de loialitate.
