Capcane pentru iepuri.
Un mic atelier unde își făcea singur uneltele.
O bibliotecă improvizată, cu câteva cărți îngălbenite, păstrate cu grijă într-o ladă de lemn.
Nu era un sălbatic.
Era un om care învățase să trăiască fără oameni.
Într-o după-amiază, în timp ce adunau lemne, Ana a auzit lătratul unor câini.
Emil s-a oprit instantaneu.
Chipul i s-a schimbat.
— Vin după mine…
— Cine?
— Nu contează. Ascultă-mă foarte bine. Dacă ajung aici, tu spui că te-am salvat și că ai fost singură tot timpul. Ai înțeles?
— Dar…
— Promite-mi!
Ea a dat din cap.
După numai câteva minute, printre copaci au apărut trei bărbați în uniforme, urmați de câini.
Unul dintre ei l-a recunoscut imediat.
