— Renata… eu pot face aproape orice.
Două ore mai târziu, poliția pleca din vilă cu Renata și Marius încătușați.
Jurnaliștii deja se adunau la poartă.
Lucia stătea pe terasa din spate, învelită într-o pătură.
Ștefan veni și se așeză lângă ea.
Pentru câteva clipe n-au spus nimic.
Apoi el îi întinse o cană cu ceai cald.
Exact cum făcea mereu.
— M-am speriat, tati, șopti ea.
El închise ochii pentru o secundă.
— Și eu.
Lucia îl privi atent.
— O să mai pleci?
Ștefan se uită spre grădină, unde ploaia începea în sfârșit să se oprească.
— Nu pentru mult timp, spuse încet. Și niciodată fără tine.
Fetița se lipi de el.
Iar pentru prima dată după multe luni, vila aceea uriașă nu i s-a mai părut un loc rece.
