Am rămas câteva secunde cu telefonul la ureche.
Nu-mi venea să cred că Radu chiar spusese asta.
— Cum adică… să locuiți toată vara?
— Păi da. Tu oricum vii doar în weekend. Casa stă goală, iar băieților le-ar prinde bine aerul curat.
Am închis ochii.
Cu câteva ore înainte îmi smulseseră lacătul.
Îmi invadaseră casa.
Îmi distruseseră grădina.
Și acum vorbeau de parcă îmi făceau o favoare.
— Nu.
— Ana, ascultă…
— Răspunsul este nu.
Am închis fără să-i mai dau timp să continue.
A doua zi dimineață am ajuns la casă împreună cu un meșter recomandat de un coleg.
Îl chema Toma.
S-a uitat câteva secunde la poartă, apoi a trecut mâna peste metalul îndoit.
— Cineva a forțat-o cu o rangă.
Nu există nicio șansă să se fi rupt singură.
Am dat încet din cap.
— Exact asta le-am spus și eu.
În timp ce monta un lacăt nou și întărea balamalele, eu am intrat în casă.
M-am oprit în pragul sufrageriei.
