Într-o după-amiază, camera de supraveghere mi-a trimis o notificare.
Am deschis aplicația.
Radu și Loredana erau în fața porții.
S-au uitat câteva secunde la lacătul nou.
La camere.
La plăcuța discretă pe care scria:
Proprietate privată. Acces doar cu acordul proprietarului.
Au schimbat câteva vorbe.
Apoi s-au urcat în mașină și au plecat.
Am închis aplicația.
Nu simțeam satisfacție.
Doar liniște.
Peste aproape o lună am primit un mesaj.
„Ana… îmi pare rău. Am depășit orice limită. Dacă într-o zi vei putea să mă ierți, aș vrea să bem o cafea.”
L-am citit de două ori.
Nu pentru că nu l-aș fi crezut.
Ci pentru că, pentru prima dată în viață, fratele meu își cerea scuze fără să găsească o scuză pentru ce făcuse.\
