— Ia-ți lucrurile și pleacă! Fiul meu merită o femeie adevărată, nu o carieristă! a urlat soacra mea. Zâmbea atât de mulțumită, încât nici nu și-a dat seama că, înainte să ies pe ușă, îi lăsasem pe masă ceva care urma să le schimbe viața amândurora.

Și tocmai de aceea le lăsasem acel plic sub bolul cu fructe.

Am coborât din taxi în fața blocului mamei mele și, pentru prima dată după multe luni, am simțit că pot respira fără să mă uit peste umăr.

Mama m-a îmbrățișat fără să pună întrebări.

A pus ceainicul pe foc, mi-a turnat o cană de ceai și a spus doar atât:

— Au făcut exact ce mă așteptam.

Am zâmbit obosită.

— Știu.

— Au găsit plicul?

— Probabil chiar acum îl deschid.

În apartamentul din care tocmai plecasem, Doina încă sărbătorea.

— În sfârșit putem face ordine în casa asta! spunea ea, plimbându-se prin sufragerie.

Bianca zâmbea timid.

Radu părea mai degrabă neliniștit decât fericit.

— Mama… poate am fost prea duri.

— Termină cu prostiile! Dacă nu eram eu, femeia aceea te-ar fi călcat în picioare toată viața.

În timp ce vorbea, a observat plicul de sub bolul cu fructe.