— Uite-l.
L-a desfăcut zâmbind.
După primele rânduri, zâmbetul i-a dispărut.
— Ce s-a întâmplat? a întrebat Radu.
Doina nu răspundea.
Ținea în mână o copie după extrasul de carte funciară și o notificare redactată de avocat.
Radu i le-a smuls aproape instinctiv.
A început să citească.
O dată.
Încă o dată.
Apoi s-a uitat spre mama lui.
— Nu… nu are cum…
În notificare scria limpede:
Imobilul aparține în exclusivitate doamnei Mariana Marinescu. Ocupanții sunt somați să elibereze locuința în termen de 72 de ore. În caz contrar, procedura de evacuare va continua conform legii.
Radu s-a prăbușit pe canapea.
— Mama… apartamentul nu este al Andreei…
Doina i-a smuls iar actele.
Le-a citit cu atenție.
— Minte!
— Nu.
Extrasul de carte funciară era atașat.
Totul era oficial.
Pentru prima dată, niciunul dintre ei nu mai avea ce spune.
Bianca a rupt tăcerea.
— Eu… cred că ar trebui să plec.
Doina s-a întors spre ea.
— Stai puțin!
Dar femeia ieșise deja pe ușă.
Nu voia să rămână într-o casă din care proprietarul îi cerea să plece.
A doua zi au început telefoanele.
Radu mă suna din zece în zece minute.
Nu i-am răspuns.
Apoi au venit mesajele.
