Recepționera a zâmbit larg.
— Doamna Irina, aceasta este mama dumneavoastră?
Maria s-a fâstâcit.
— Da… am venit puțin de la țară.
Femeia a privit pâinea care ieșea din sacoșă.
— Ce frumos…
Apoi a oftat.
— Eu aș da orice să mai primesc o pâine făcută de mama mea.
În jur s-a făcut liniște.
Un bărbat în costum, care tocmai trecea prin hol, s-a oprit și el.
— Și eu.
Maria l-a privit surprinsă.
— Poftim?
Bărbatul a zâmbit trist.
— Mama mea a murit acum șase ani. Dacă ar apărea azi aici cu o sacoșă plină de brânză și ridichi, aș lăsa orice ședință și aș lua-o în brațe.
Cuvintele lui au căzut greu.
