Nu-i venea să creadă că mă vede la aceeași masă cu mama lui.
— Mamă… ce faceți aici?
Margareta și-a lăsat încet ceașca pe farfurioară.
— Bem cafea.
Nu vezi?
Marc s-a apropiat încet.
— Ana…
N-am crezut că o să fie atât de greu.
L-am privit calm.
Pentru prima dată nu mai simțeam nevoia să mă justific.
— Greu pentru cine?
A tăcut.
Margareta a intervenit înainte să răspundă.
— Pentru început, îi înapoiezi jumătate din valoarea aparatelor pe care le-ai luat.
Marc s-a încruntat.
— Mamă…
— Nu.
Ai spus că nu mai sunteți o familie.
Perfect.
Atunci împărțiți totul corect.
El și-a trecut mâna prin păr.
— N-am vrut să o rănesc.
Am vorbit pentru prima dată.
— Nu blenderul m-a durut.
Felul în care ai plecat.
Felul în care mi-ai spus că nu mai are cine să mănânce din ce gătesc.
Marc și-a coborât privirea.
— Am fost prost.
Margareta a oftat.
— În sfârșit spui ceva adevărat.
Câteva clipe n-a vorbit nimeni.
