Apoi Marc s-a ridicat.
— Îți transfer banii chiar astăzi.
Și…
Îmi pare rău.
L-am privit plecând.
Ciudat…
Nu mai simțeam furie.
Doar liniște.
Margareta și-a întors privirea spre mine.
— Știi…
Ani întregi am crezut că trebuie să-mi apăr fiul.
Acum îmi dau seama că trebuia să te apăr și pe tine.
Am simțit că mi se umezesc ochii.
— Mulțumesc…
Nu doar pentru mâncare.
Pentru că ați venit.
Ea mi-a prins mâna.
— Divorțul nu înseamnă că încetezi să fii om drag pentru cineva.
În ziua aceea am mers împreună până la bloc.
Înainte să urce în autobuz, m-a îmbrățișat.
Scurt.
Sincer.
Când am intrat din nou în garsonieră, cutiile erau tot acolo.
Tapetul era același.
Ceainicul vechi fluiera la fel.
Și totuși…
