— Cred că am numărul lui nou. Stați puțin…
A dispărut în apartament și s-a întors după câteva minute cu un carnețel.
Am format numărul.
Nu răspundea.
Am mai încercat o dată.
Tot nimic.
Bătrâna privea telefonul de parcă de el depindea tot.
După aproape douăzeci de minute, a sunat.
— Alo?
— Costel?
La capătul firului s-a lăsat liniștea.
— Cine este?
— Sunt… un domn care este lângă mama dumitale.
N-am apucat să termin.
— Mama?!
Vocea lui s-a schimbat instantaneu.
— Unde este? Ce s-a întâmplat?
I-am explicat pe scurt.
N-a spus decât atât:
— Vă rog… rămâneți cu ea. Vin imediat.
A ajuns după aproape o oră.
A coborât în fugă din mașină.
Când și-a văzut mama pe bancă, ținând încă borcanul în brațe, s-a oprit câteva secunde.
Parcă nu avea curaj să se apropie.
Bătrâna s-a ridicat încet.\
