M-a lovit peste față, chiar în fața amantei lui. Apoi mi-a arătat ușa și a șoptit printre dinți: „În genunchi și pleacă.” Nu știa însă că, până la sfârșitul săptămânii, urma să piardă tot ceea ce credea că îi aparține…

Au intrat Tereza și Sofia.

Probabil veniseră convinse că vor asista la încă o umilință.

Numai că atmosfera era complet diferită.

— Oliver…

Ce se întâmplă? întrebă Sofia.

Nimeni nu răspunse.

Tereza observă dosarele de pe masă.

Apoi se uită la mine.

— Tu ai făcut asta?

— Nu.

Eu doar am oprit pe cineva să-mi mai fure viața.

Exact atunci secretara a intrat în sală.

Ținea în mână o cutie mică din catifea.

— Îmi cer scuze că întrerup…

Dar firma de curățenie a găsit acest colier în mașina doamnei Sofia.

În încăpere s-a făcut o liniște apăsătoare.

Sofia a înlemnit.

— Nu…

Nu este adevărat…

— Atunci poate explicați cum a ajuns acolo, spuse calm avocatul.

Oliver se uita când la colier, când la Sofia.

Chipul îi devenise alb.

— Sofia…

Tu ai spus că Arlette l-a furat…