“Vorbim.”
“Exagerezi.”
Le-am citit.
Le-am închis.
În a treia zi a venit la adresa pe care o aflase de la o cunoștință.
Când am deschis ușa, părea schimbat.
Obosit.
Neras.
Ținea în mână o plasă cu alimente.
Pâine.
Lapte.
Fructe.
— Clara… putem vorbi?
L-am lăsat să intre.
S-a uitat prin cameră.
Era atât de mică, încât două persoane abia încăpeau.
— Chiar aici stai?
Am dat din cap.
— Da.
A lăsat plasa pe masă.
— Întoarce-te acasă.
Promit că va fi altfel.
