Mariana și-a îndreptat spatele.
— Deci pentru ea îți întorci mama împotrivă?
— Nu.
Pentru dreptate.
Pentru respect.
Și pentru că mi-a luat doisprezece ani să înțeleg că tăcerea mea a rănit-o mai mult decât vorbele tale.
S-a apropiat de ușa de la intrare.
A luat cheia de rezervă care stătea în bolul din hol.
A întins-o spre mama lui.
— Știi de ce ai avut cheia apartamentului nostru?
Mariana n-a răspuns.
— Pentru că am avut încredere în tine.
A lăsat cheia în palma ei.
— Din seara asta nu o mai ai.
Femeia a rămas nemișcată.
— Cum adică?
— Înseamnă că, de acum înainte, vii aici doar dacă ești invitată.
Și doar dacă îți respecți nora.
Altfel, ușa aceasta rămâne închisă.
Mătușa Elena s-a ridicat prima.
— Andrei are dreptate.
Am rămas cu gura întredeschisă.
Nimeni nu o contrazisese vreodată pe Mariana.
Acum, unul câte unul, ceilalți au început să dea din cap.
— Ana n-a fost niciodată lipsită de respect.
