Ana a încremenit.
Bianca a continuat:
— Casa asta ar trebui să fie deja a noastră.
Andrei a râs.
— Curând va fi.
— Și Ana?
— Ana nu bănuiește nimic.
Cuvintele au lovit-o ca niște cuțite.
Zece ani.
Zece ani de iubire.
Zece ani de încredere.
Și omul pe care îl considera sufletul ei pereche vorbea despre ea ca despre o problemă care trebuia eliminată.
Bianca și-a sprijinit capul pe umărul lui.
— Când divorțezi?
— La momentul potrivit.
— Promiți?
— Promit.
Atunci Ana a simțit că ceva se rupe definitiv în interiorul ei.
Nu aventura o durea cel mai tare.
Ci minciuna.
Faptul că toate declarațiile lui de iubire fuseseră doar un spectacol.
A privit în jur.
Fotografiile lor.
Vacanțele.
