Mâinile îmi tremurau când notarul mi-a întins plicul.
Pe față era scris simplu:
„Pentru fiul meu.”
Am înghițit în sec.
Apoi l-am deschis.
Mai întâi notarul mi-a citit testamentul.
Casa.
Pământul.
Economiile.
Terenul de la marginea satului.
Totul era lăsat pe numele meu.
Am ridicat privirea.
— Nu înțeleg.
— Poftim?
— Mi-a spus că mă dezmoștenește.
Notarul a zâmbit trist.
— Se pare că nu a făcut-o niciodată.
Am privit scrisoarea.
Recunoșteam imediat scrisul lui.
Litere apăsate.
Neregulate.
