— Și ștergarul?
A arătat spre masa din față.
— L-am țesut împreună cu mama ta când avea aproape vârsta ta.
Bianca și-a ferit privirea.
Dar bătrâna nu terminase.
— Vezi casa asta?
— Da.
— Vezi curtea?
— Da.
— Vezi pomii?
Bianca a dat din cap.
— Din toate astea au plecat banii care te-au ajutat să stai la facultate.
Tânăra a ridicat privirea.
— Mamamaie…
— Lasă-mă să termin.
Vocea bătrânei era calmă.
Dar fiecare cuvânt cântărea greu.
— Când aveam nevoie de medicamente, am amânat să le cumpăr.
Când era frig, am mai pus o haină pe mine.
Când eram obosită, am muncit în continuare.
