— Chiar îmi pare rău.
Vocea îi tremura.
— Am uitat multe lucruri.
Tanti Mărioara a întins mâna și i-a mângâiat obrazul.
— Important este că ți-ai adus aminte.
În după-amiaza aceea au stat împreună ore întregi.
Au mâncat plăcinte.
Au povestit.
Au râs.
Iar când a plecat, Bianca a luat cu ea o farfurie de lut.
Nu pentru că era scumpă.
Ci pentru că îi amintea de ceva ce aproape pierduse.
Respectul pentru oamenii care au făcut sacrificii ca ea să poată visa mai departe.
Uneori, cea mai mare greșeală nu este să pleci de acasă.
Ci să uiți drumul înapoi.
