Nu fusese exclusă.
Fusese împinsă, brutal, spre independență.
Dar mândria lor și a ei transformaseră totul într-un război.
— De ce nu mi-ați spus? a șoptit.
— Pentru că am crezut că vei înțelege singură, a spus Petru. Și am greșit.
În seara aceea Irina a plecat tulburată.
Dar, pentru prima dată, cu altă lumină în minte.
În noaptea aceea a deschis laptopul.
Nu ca să viseze.
Ca să aleagă.
A doua zi a mers la bancă.
A început demersurile.
Și, folosind economiile ei plus sprijinul lăsat de părinți, a găsit un apartament mic la marginea Bucureștiului.
Nu perfect.
Dar al ei.
Prima noapte a dormit pe o saltea pe podea.
Cu cutii în jur.
Cu pereți goi.
Și a simțit o bucurie pe care n-o cunoscuse.
Nu moștenise o casă.
Își construise una.
Între timp, părinții au plecat în călătoria visată.
Roma.
