Atena.
Barcelona.
Trimiteau fotografii și mesaje.
La început răspundea sec.
Apoi tot mai cald.
Distanța vindeca.
Când s-au întors, au invitat-o la noul lor apartament.
Mic.
Luminos.
Cu miros de plăcintă.
Cu același ceainic vechi pe masă.
Maria i-a arătat poze din Grecia.
Petru a turnat ceai.
Și, după o tăcere lungă, a spus:
— Ne-ai urât?
Irina a zâmbit slab.
— Da.
— Și acum?
Ea a privit în jur.
Doi oameni care nu-i furaseră viitorul.
Ci o obligaseră să și-l ia singură.
— Acum… vă mulțumesc.
Maria a început să plângă.
Petru și-a întors privirea.
