CONTINUAREA – Operația a durat aproape șase ore.
Când m-am trezit la Terapie Intensivă, primul lucru pe care l-am făcut a fost să întind mâna după telefon.
Un singur mesaj.
De la Mihai.
O fotografie cu el și mama lui pe promenada din Nisa.
„Totul a decurs bine? Noi tocmai ieșim la cină. Vorbim mâine. 
”
Am închis ecranul.
În clipa aceea am înțeles că nu mai aveam nimic de salvat.
Nu căsnicia.
Nu iubirea.
Doar respectul pentru mine însămi.
După externare nu m-am întors acasă.
Avocatul găsise deja un apartament mobilat, iar cea mai bună prietenă a mea, Irina, s-a mutat câteva zile la mine, până când am început să mă pot descurca singură.
Între timp, contabilul firmei și avocatul pregăteau toate documentele.
Firma fusese înființată înaintea căsătoriei, pe numele meu.
