CONTINUAREA – Am rămas nemișcată câteva secunde, privind papucii copiilor așezați cuminți pe hol.
Nu erau acolo întâmplător.
Erau semnul că cineva hotărâse deja cine urma să locuiască în apartamentul meu.
M-am întors spre Andrei.
— Știai?
A coborât privirea.
— Mama mi-a spus că vine cu Sofia…
— Și despre bagaje?
A tăcut.
Răspunsul era suficient.
Camelia și-a împreunat mâinile și a zâmbit mulțumită.
— Irina, nu dramatiza. Doar până se pune Sofia pe picioare. Copiii au nevoie de stabilitate.
— Și eu am nevoie de respect, am răspuns calm.
Sofia părea jenată.
— Eu i-am spus mamei că poate nu este o idee bună…
— Ba este, a intervenit imediat Camelia. Doar nu lăsăm trei copii pe drumuri când există atâta loc aici.
Am inspirat adânc.
