Partea 2-a, continuarea povestii – Când a ieșit din baie, Adriana simțea că fiecare pas pe care îl făcea o despărțea tot mai mult de fata care intrase acolo. Nu mai era aceeași. Nu mai era speriată, nu mai era un accesoriu în povestea altcuiva. În clipa în care apăsase „trimite”, totul se schimbase.
Se așeză înapoi la masă, cu chipul calm, aproape rece.
— Ați spus că fiecare pagină trebuie semnată, nu? întrebă ea liniștit.
— Exact, draga mea, aprobă Beatrice, radiantă, convinsă că triumfase.
Adriana luă stiloul.
Îl învârti între degete, apoi trase o semnătură atât de mică, încât părea un punct prelung. Pe următoarea pagină, semnătura era și mai mică.
Avocatul se foi, ușor deranjat.
— Vă rog… puțin mai lizibil…
— Așa e semnătura mea, spuse Adriana cu voce plată.
— Dar pe actele anterioare…
— Semnez diferit în funcție de context. Aici așa semnez.
