Invitații se ridicară, confuzi, unii șocați, alții curioși.
Adriana își desprinse voalul.
— Și ca să fie clar… nu vreau nimic de la voi. Zero. Nici măcar numele.
Se întoarse spre ieșire cu pași siguri.
În timp ce ieșea, simți cum povara de pe umeri se evapora. În fața bisericii, soarele cald o mângâia pe față.
Iulian o aștepta sprijinit de o mașină.
— Ai terminat?
— De tot.
El îi deschise portiera.
— Și acum?
Adriana zâmbi larg.
— Acum, în sfârșit… trăiesc pentru mine.
Și pentru prima dată după multă vreme, chiar așa era.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.
