Duminică, în ziua nunții, Adriana păși în biserică. Toată lumea întoarse capul. Rochia era impecabilă. Zâmbetul ei – calm. Dar în ochi… în ochi avea furtuni.
Patriciu o privi confuz.
— Adri… ai venit! Credeam că…
— Că voi fugi? îl întrerupse ea.
— Nu, eu…
— Stai liniștit. Azi chiar o să-ți dau ce meriți.
Preotul deschise cartea. Muzica începu.
Dar înainte să se spună primul cuvânt, ușile mari ale bisericii se deschiseră brusc. Un bărbat în costum, cu o mapă groasă, intră hotărât.
— Domnule Radu Vălean? Domnule Patriciu Vălean?
Toată lumea tăcu.
— Sunteți citați pentru anchetă penală. Astăzi. Imediat.
Un murmur se rostogoli prin biserică. Radu îngheță. Beatrice simți cum îi tremură genunchii. Patriciu făcu un pas în spate.
— Ce înseamnă asta?!
— Că imperiul cade azi, spuse Adriana, privindu-l în ochi.
— TU ai făcut asta?! urlă Patriciu.
— Eu doar am arătat lumii ce era deja acolo.
