Continuarea povestii – Alina închise fermoarul genții și îl privi pentru câteva clipe.
— Nu, Andrei.
Nu merg în gară.
Merg acasă.
— Asta este casa noastră!
— Nu.
Este casa tatălui tău.
Eu doar am locuit aici.
Andrei râse ironic.
— Și unde este „acasă”?
La mama ta?
Alina deschise telefonul.
Intră în aplicația băncii.
Apoi îl întoarse spre el.
— Uite.
Andrei se uită distrat la ecran.
După câteva secunde, zâmbetul îi dispăru.
Soldul contului avea șase zerouri.
— De unde…?
Abia mai putea vorbi.
— Ai câștigat la loto?
Alina clătină din cap.
— În ultimii cinci ani am lucrat de acasă după ce adormea Matei.
Traduceri.
Consultanță.
Proiecte pentru firme din străinătate.
Tot ce câștigam economiseam.
Nu am spus nimănui.
Nici măcar ție.
— Dar… de ce?
