— Pentru că, în fiecare lună, tu găseai alt motiv să nu economisim nimic.
Ea făcu o pauză.
— Cineva trebuia să se gândească la viitorul copilului nostru.
În acel moment, socrul intră fără să bată.
— Ei? Și-a revenit?
Andrei îi întinse telefonul fără un cuvânt.
Bătrânul privi ecranul.
Ochii i se măriră.
— Asta… este al tău?
— Da.
— Și ai stat aici?
— Da.
— De ce?
Alina zâmbi amar.
— Pentru că am crezut că sunt într-o familie.
Dar, de fapt, eram doar persoana care plătea, gătea și făcea curat.
Socrul încercă imediat să-și schimbe tonul.
— Alina… hai să discutăm ca oamenii…
— Nu mai avem ce discuta.
Andrei se apropie de ea.
