Partea 2-a, continuarea povestii – Fața Izabelei s-a înroșit instantaneu.
— Cum îndrăznești să-mi vorbești așa?
Am lăsat încet lingura pe masă.
— Cum îndrăzniți dumneavoastră să-mi spuneți mie ce să fac după ce am muncit jumătate de zi, în timp ce Lucas și Emma au stat pe terasă?
S-a lăsat liniștea.
Până și Oliver, băiețelul nostru de cinci ani, s-a oprit din joacă și s-a uitat speriat spre adulți.
Lucas a izbucnit primul.
— Sofia, Emma este însărcinată!
— Și Clara? Și eu, acum câțiva ani? Noi n-am fost?
Emma și-a lăsat paharul pe masă.
— Eu n-am cerut nimic…
— Nu. Tu doar ai acceptat totul.
Izabela a lovit masa cu palma.
— În casa mea eu hotărăsc!
Atunci Patrick, care până atunci tăcuse, și-a împins scaunul în spate.
— Mamă… Sofia are dreptate.
Toți s-au întors spre el.
Clara l-a privit surprinsă.
— Când Clara era însărcinată, ai pus-o să spele geamurile și să culeagă vișine. Acum Emma nu poate merge nici până la magazinul din sat.
Izabela a ridicat tonul.
— Nu compara! Emma are o sarcină sensibilă!
— Doctorul i-a spus doar să nu ridice greutăți, nu să stea ca o regină, a răspuns Clara liniștită.
Lucas s-a ridicat brusc.
